să-ți ascult iar bătăile inimii prin pădure
o vară moartă pe urmele mele
umbra ei verde are umeri de ploaie
îmi cântă în memorie cuvintele acelea
de mii de ori spuse
de mii de ori ascultate

consider că merită să trăiesc
să repar o pereche de pantofi
în care m-am simțit femeie
să pot scrie încă o poezie într-o noapte
care aprinde licurici în oasele mele

tu și orașul meu
vechile mele răni
așteptările mele
demolate în neuitare și distanță

în labirintul întunecat al serii
mergem în tăcere eu și umbra ta
și cuvintele acelea
de mii de ori spuse
de mii de ori ascultate