Mi-o pus apă și-am băut
Dintr-un stânjenel de lut
Des, purtată straja lumii
Țol de apă, pumnul mumii
Stele-n apă, țolul lumii
Multă zdroabă ca să bei
Dacă-n stână, mai îs miei
De cumva mai sunt doi câni
Zghiară cânii până `mâni
Pus-a vin și am băut
Pumnul mumii l-am bătut
Soarta re și încă re
Stau în ie!
Mult e spada la sfădit
Și mândruța la urnit
Prea mai mergi, în deal cu nuci
Ca tristețea să-mi apuci
Unde-i doru-mi la uluci
Îți iei îngerii și fugi
Îmi iei lacrima și-o zaci
Lacrimi, lacrimi, te prefaci
Să mai stea un strop de vin
Și batistele-mi, puțin
Amăreala, albăstrea
Și tot plânsu-mi de fidea
Palma ta, în palma mea;
De tristețea mi-o afla...
Dacă-am sta la tine-n strai
Ca și floarea, ieri, din Mai
S-o amesteci sub vătrai
Spadă, mintea ascuțită
Cu izbânda... la pirită!
I-un măr copt, mai jos, pe plită
Și miroase-a flori și `pită
A cosiță despletită
Numai floare risipită
Fierbe vinul, fierb și eu
Zbate păsări Dumnezeu
Mult, băut-am vin, de ieri
Când... strigată pe la meri
Ieri, văzut-am trandafiri
Și cămeși, mirese, miri
Cu priviri trandafirii
Și în oase, cu copii
Și-n, atâtea, de pruncii...
Nuci, din poale, ți-am adus
Stele-n Carul de pe sus
Cu miros de mânătarcă
Noapte, brațul îți încearcă
Ca zadarul, mâțe, toarcă...
Dor topit de prin livezi
Luminiță, ca să crezi
Lacrimile-mi de botez
Carnea să ți-o întremezi
Și te pune să-mi răsfeți
Fiii tăi cei logofeți
Râde mărul Pădureț
Ce frumos ți-i capul creț...
Și cu dor la Logofeți...
Să mă-mbeți!
Sânul alb să ți-l prădezi
Luminițe în livezi
Mărul verde nu ți-l vezi
Putred, dorul întremezi
Și ți-l scoți de prin livezi
Întrevezi!
Ce e rău, s-a duce-n rău
Bună-i lacrima, sub hău
Ca și piatra la pârău...
Plânsul de femei albastre
Pe cămeșă, la fereastre
Sângele din carnea ta
Osul tău, ce-n zală sta
Spaima ta...
Mângâierea de bărbat
Însoțirea-n sărutat
Mi-o pus apă și-am băut
Dintr-un stânjenel de lut
Mult, în rană, m-a durut
De-am pus rănii înc-un scut;
Des, răsfrântă straja lumii
Țol de ziuă, mâna mumii
Și-s creiese la izvor
Stau sub dor,
cât stau sub dor!
Și cămeșe la izvor
De spălat cu săpunior
Furtuni negre cad din nor,
Dară` ele... spală,-n zor!!

Dintr-un stânjenel de lut
Mult, în rană, m-a durut
De-am pus rănii înc-un scut;
(M-a durut.)