Parte de cer,
Cu norișori albaștri
strălucitori
Care tocmai plouaseră,
Singură, închisă
De ceilalți nori de pe cer
Dar parcă stătea
Singură la fereastră
Aproape de ea
Erau pe partea de dinafară
Înăuntru pătrundea
Un aer rece și plăcut
Pe care îl consideram
Libertatea noastră
Dar în cele din urmă
Tragiz, caloriferele îl
transformau
În proprietatea camerei
Noroc cui stătea la fereastră
Acolo era și aer se libertate
Și un calirifer
Cu automulțumire
De stat doar încins
Cei care nu erau liberi
Încercau să afle
Secretele personalității celorlalți
La mine e greu
Dar le-am spus eu
Sunt credincios
E greu și simplu
În același timp
După comportarea fără argintul viu
Cu Domnul baza vieții din câte știu