Îți mai amintești când băteai mingea de cauciuc
Mingea tocită
În spatele blocului
Vecinul își pusese geamuri termopan la parter
Și nu-ți mai era teamă că le poți sparge cu șuturile tale de copil feroce
Dar atunci când ai intrat tiptil
În curtea prietenului tău
Și te-ai dus săgeată
la broasca
De plastic și ai apucat-o de sfoară
Și ai rupt-o la fugă trăgând-o după tine
N-ai mai închis nici o ușă în urmă
Desculț pe pământul ars de soarele amiezii
Rămăseseră doar fuga și broasca acum a ta
Îți mai amintești ce gust avea fuga aia prietene
De ce să plângi
nimic nu trece pe lângă tine
Toate trec
Prin tine