omul lovit s-a întors printre ai săi,
s-au strâns cu toți să-l vadă,
să-i vorbească,
cu coiful și platoșa căzută
nu l-au recunoscut,
întins părea că se odihnește,
ochii săi ar fi căutat un loc
dacă ar mai fi putut grăi,
era de-al lor
l-au însoțit
pietrele nu mai aveau glas.