Lenoasă umbră-n urma ta se-ntinde
Pe drum, mai înapoi de-a ta pășire,
Vicleană, zarea-i mersul să-ți înșire
Năluci în tălpi să-ți dea de van merinde.

A ce a fost sunt singur ispășire
Și nu minciuna, ci-adevăr mă vinde
Lui exista-n jumate, pe murinde
Intrând în tristul fără de ieșire.

Plecând, nici n-am pe rană cicatrice
În piept îmi curge încă-n scrum venin
Și pasărea mi-e zborul să și-l strice.

Sunt, Doamne, nedestul și nedivin
Bătut de ale de ființă bice...
Regatul vieții dau să fiu deplin