-6-

Adoarme-albastrul așezat alene
pe o saltea de nori plutind agale
spre întorsura visului cu toamna.

Cai siderali pasc iarba cea albastră,
apoi gonesc spre turma cea pierdută.

Tu, adâncit în gânduri, semeni clipe.


-7-

Încă n-a scăpat din brațele verii,
dar se-apropie toamna cea bogată,
ca o fecioară zurlie prin vie.

Din visul alb se trezește albastrul,
bezele-i trimite din depărtare.

Soarele colorează idila lor.