vulturul de sânge

uneori îmi vine să cred că Dumnezeu
a creat oamenii la beție
pentru că nu înțeleg de ce
niciunul nu nimerește intrarea în mine
toți doar se agață de carnea mea
de parcă s-ar sprijini de pereți să nu le fugă
pământul de sub picioare
câte unul mai beat îmi dă una în inimă
ca și cum ar da din greșeală cu capul
de o fereastră
când se trezesc își iau rușinați tălpășița
pentru că nu vor să-și mai aducă aminte nimic:
mi-am despicat șira spinării
am desfăcut coastele de pe ea
le-am întins
ca pe niște aripi
mi-am scos plămânii prin omoplați
le-am arătat cine sunt și ce se întâmplă în mine
mi-au spus că vulturul de sânge e doar o legendă și că în ziua de azi
tot ce contează e doar realul
mi-au spus să nu mai încurc pe alții
și să-mi caut de lucru să strâng bani nu bazaconii vikinge
dacă vreau să muncesc
în Țara de Jos sunt mai multe locuri de muncă
decât lalele și biciclete

are you going to scarborough fair?

și toate viețile prin care-am trecut
îmi trec prin fața ochilor
într-o noapte în care dorm în rusthoff park
pentru că Mikhail s-a încuiat beat în cameră
un pic de speranță îmi pun în cei doi paznici români încă mai cred că românii sunt buni
că ne ajutăm între noi
poate mă vor lăsa să dorm pe o bancă dacă
le dau un pack de bere
nenicule treaba nu merge așa ori ne dai
câte 50 de euro ori dispari până la ora închiderii
așa că dispar într-un desiș în care nimeni nu are curajul să intre

constat cu nesaț că nimic nu se schimbă
dacă schimbi locul
întunericul de aici e la fel ca în țară
frigul nu ține cont de fusul orar vine
la aceleași ore
insectele de aici care mișună pe sub haine
sunt la fel ca insectele din parcul municipal Roman
căpușele neerlandeze au chelicere românești
când te mușcă de abdomen
vorbesc de unul singur la fel cum am făcut toată viața doar că de data asta mai cosmopolit
în engleză și poloneză
când vântul trezește copacii la viață
îmi pare că s-au trezit demonii și vin după mine cu furca la fel cum îmi părea când eram copil
și mă închidea taică-miu-n beci
în loc de noapte bună spunea
acuș vor veni dracii să te învârtă cu furca

sprijinit de trupul unui copac
fac o femeie de frunze îi spun liniștit
eu cred că pun punct aici
m-am săturat să nu mă pricep la nimic
să nu știu ce să fac cu mine
să nu am pentru ce să lupt
la cine să mă întorc
altceva nu fac decât să stau la coada
pentru viața de dincolo
femeia de frunze mă contrazice
taci nu mai vorbi aiurea
ai cărți scoase apreciate ai un talent teribil
mulți și-ar dori să fie în locul tău
îi răspund furibund
înțelege odată femeie că eu nu scriu
eu urlu din măruntaie
crezi că în fabrică te poartă polonezii pe brațe
pentru că ești poet?
pentru ei ești doar kurva rumunski
vită proastă bună de muls
mi-aș smulge inima cu care scriu
și-aș da-o la schimb pentru o viață simplă
cu nevastă copil și o masă caldă
care mă așteaptă seara acasă
degeaba mă sfâșii prin halele Europei
ca om nu exist dacă nu am
cu cine să mă împart

apoi am tăcut
timpul rămas până la ziuă îl măsuram
în doze de bere înghițituri de mezcal
și fumuri de Santa Maria
preț de o clipă am visat că sunt Ivar the boneless
brațele robotice de pe fiecare linie de producție
nu mai vidau mezeluri la foc continuu
ci scriau câte o saga în care toți suntem oameni
și nu coduri de bare
m-a trezit trosnetul unui vreasc:
nu eram decât un ushabti în sarcofagul
Țării de Jos
o statuetă totem care poartă pe brațe paleți
pe frunte destinul scris în neerlandeză
să slujesc cât mai bine UE
în viața de-apoi