Nu credeam că într-o zi, vara va pleca-n suspine,
Și am alergat s-o caut, șovăind să-i spun, ”Cu bine!”
Dar o negură asupra-mi mi-a delimitat vederea,
Și o boare parfumată mi-a sporit cumplit durerea.

Mi-e rușine că n-am prins-o de o mână caldă, fină,
Și înmărmuresc la gândul că o alta de-o să vină,
Poate n-oi mai fi dispusă s-o aștept în viața crudă,
Și va plânge pentru mine, și va fi o vară udă…

Vor veni furtuni să-mi spele urmele ce obosite
Au cutreierat pământul doar pe cioburi hămesite.
Știu că vei umbla și tu să mă cauți prin abrupt,
Însă știu că între noi toate punțile s-au rupt.