agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-28 | |
Am visat, o zi și într-o zi, că eram doar un fluture și îmi priveam picioarele de la măsura părului
Despletit Pentru că mi-l luaseră alții Cu milă și teamă Cu milă și teamă atunci și eu, dar în spatele perdelelor și al ușilor încuiate Erau drăguțe cu ojă albastră pe ele Ce picioare frumoase să am Aveam nume de Cipriana Ioana Natalia Bogdana Pentru că îmi priveam cărțile de sub plâns, ascunsă exact parcă sub el Ce fete frumoase, ziceam... Ce infante puternice, ziceam și credeam că da... Mă sunaseră înapoi. Părul meu negru nu o să îl mai dau a doua oară Nici prostia Venirii pe acest conglomerat pătratic unde nu mă integrez Nu îmi place lumea, dacă o văd anticometatoriu Dar nu o să îmi schimb sufletul Sunt bucată gri Și nu vreau nimic Nici măcar Ratările coloanelor palpabile de piatră albă pe care nu le-am vrut Piețele mari Scuarurile largi, cu zăpadă pe ele A zbura cred e ca un vin dar cu ceva ierburi prin el nu îmi plac strugurii mâine Dar de vin nu mă apropii pentru că tata își ține butoaiele cu cep pe la străini Dar și lacrimile Și mă chema până și Vlad pentru că eram prea Eram pinguinul lui Emil Și el zicea pas îndrăgostită Tată...! Și am fost fluturele din pini apoi s-au dus toate sub praf Apoi mi-am mai privit încă o dată picioarele și am privit și floarea, când m-am așezat, exact pe ea. Ce departe, Ce senzație! Ia să îmi dau eu oja de pe picioare jos Și să fug Dau numele meu oricui, pentru că așa își lasă și fluturii viața Dar nimeni nu înțelegea că floarea mea era foarte frumoasă Când stăteam exact pe ea și după ce zburasem deasupra pe ea Și-mi priveam picioarele, dacă coborâsem Pe ea, exact Tata mă privea zâmbea tată eu, deja, m-am întors înapoi La dumneata Mai tare decât un film 3 D și în ce specie m-am născut Fă-mă, tată, un fluture Vreau să am aripi și să nu mă cunoască nimeni Numai el Parul Bărbatul Dar să nu mă mai știe nimeni cred că fluturii și-ar face, mâine, colibe într-o pădure veche arhaică E a mea tată pădurea mea eu am făcut-o Și o să mă fac singură fluture Data viitoare Eu tată Că pot, am mușchi de fluture deja iar pădurea e parcă veche Am paisprezece copii și îmi place să le gătesc smântână cu pește să le dau mandarine amestecate cu pește și vin copiii nu mânâncă niciodată nimic iar vinul ține-l tată departe că nu e pentru femei E fluturele care privește floarea de undeva de dedesubt Cum se simt picioarele Pe floarea aceasta Numai atât zic Ce mic sunt Și mă simt Exact ca pe zăpadă Aha, Și azi mai râde în pumni O femeie Ce drăguță pădure, dar și florile, șoade Dați-mi atelierul Să îmi măsor puterile cu nefacerea unei statuete pierdute Înainte să fug.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate