Din vremi trecute, vremi cu cai și regi
mistere de regină îmi dezlegi
și goana Timpului murind pe scut
îmi dă răgaz să-ți fur prin vremi sărut...

Și coapte vise traversează vieți...

Ai răsărit tăcut din dimineți
ce nu-mi erau a timpului măsură.
Și tu și eu cu jumătăți de gură
ne-ntoarcem Timpului să-i dăm răgaz
în răsăritul zilelor de azi...

Și mă privești timid. Timidă eu
întorc privirea plină-n ochiul tău
...Și simt că știi ...Și cred că ai uitat
de vremea cerc și cercul din înalt

căci mă privești ursuz când nu mă plec
voinței tale de-a fugi de-ntreg.

Și tot ursuz ai fost și-atunci...De-ai ști
cât de copil ai fost!...Arald, de legi
și de război îți cer să te dezlegi!

Din vremi trecute, vremi cu trap de cai
să-mi vii pe mine mie să mă dai...

Nu te-ncrunta pe-al Timpului iris,
căci Timpul vremii ochiul i-a deschis
ca să mă vezi și să te văd!

Tăcând te-ndemn să taci gândindu-mă căzând
din nou în palma ta, pe pieptul tău
când pe clepsidre rege ești din nou...
și când regină sunt fără regat
nisip clepsidră Timpului înalt...