agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-09 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Rece-i ciocanul, rece e piatra, rece e dalta. Stihiile nasc anapoda una din alta. În fiecare-s toate – cum vin mereu, cum pleacă nopțile și zilele, cu și fără, poate și dacă. Un fulger taie munții, un munte-mpunge balta. Aceste trei imperii: ciocanul, piatra, dalta lovite între ele, iau foc. Scânteile sar. Nechează peste cosmos vulcanul armăsar, cu nouă coame de flăcări și cu copite orbitoare de trăsnet. La cine vă trimite neliniștea în sănii de gheață colorată? Crepusculul și-ascultă galopul într-o gloată ce-aplaudă stupidă apropiata-i moarte. El mușcă și aleargă, de armăsar vorbesc, prin mii și mii de grajduri, ulcior fără de toarte. Un viscol numai țurțuri, cu miros muieresc l-ațâță. Se repede cu sulița afară la moara de pe valuri, la norul de pe moară. Ce strânse, ce-ndesate – în rochia prea largă – puterile oculte... Moartea pleacă pe targă nici ea nu știe unde. Amurgul vine-n serii. E jilțul paranoic al celor trei imperii. Așează-te și cască perdeaua. Ce-ai văzut păstrează pentru tine. – Și iar de la-nceput și iar coșmarul, ceața cu-obrajii de Babă Cloanță... Căruța într-o roată se cheamă tărăboanță.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate