E bine să merg pe la înmormântări din când în când.
Așa îmi amintesc ce importante devin fotografiile în timp,
de ce amintirile sunt cele mai mari invenții pe pământ
și de ce dimineața învierii va fi cel mai fericit moment.

Lacrimile, urletele, durerea și drama
sunt cele mai bune medicamente anti-iluzii.

Ele îmi amintesc că dieselul, oceanele și mâncarea
sunt doar anexe ale purtării de grijă
căzute din zborul porumbeilor păcii.

Ei au plecat și ne-au lăsat întrebări:
Oare după moarte mai avem amintiri?

Fiecare înmormântare e o floare
pe al cărei polen poți să leșini apăsat.
Fiecare înmormântare e un răsărit
care îți umple plămânii cu aerosoli.

Fiecare înmormântare e o plajă de amintiri.
Dumnezeu, cu mâna lui, stă sus în ceruri și își scrie amintirile pe trupurile noastre reci.