-1-
De sepii ai pofti să-mi dai la cină,
Sunt șipotul, mi-e părul așternut,
La `tini, pe brațe, ca un vis lumină
Spre întrupare, îmi voi face scut.
-2-
Mai ții corabia, de ieri, la Tulcea?
Ea mă-ntreba, în gând (Ca în roman)
Și eu plângeam de mila ei, prea dulcea
În mila caracatiței, de-un an.
-3-
Mai stai... e nemurirea prea aproape
Și infinitul, iată, s-a curbat...
De Lucian ar merge, gata! - poate
Lăsându-se de sepii-mbrățișat.
-4-
Din voal, sub vas, mai uită-această pânză
Cum să-ți aduci aminte, povesteam...
La Tulcea, vis e mult, dar și osânză,
Tu nu-ți purta durerea, pe sub hram.
-5-
Frumoase bărci... Gândeam să ne petreacă
Doar pânza cea mai aspră, pe la vânt
Tu îți țineai țigara, jos, sub geacă
În mâna mea și-n barca de pământ.
-6-
Greu fluturând (pânzet) de voal albastru
Nu punem, pe sub pânză, mohair
Ci goi, în firul lung... ca un sihastru
E un paing prea beat, sfințit, din mir.
-7-
Bre, Lucian, și-n miile de zile,
Biblioteca-n zid s-a răsturnat;
Sub așternuturi, gheare cam febrile
Mi-s trei pisici ce țin, sub unghi, un sat.
-8-
Mi-s mult prea dulce, azi, și sunt prostuțe!
Să prind, cu mâna, stânjenei și frici;
Mai ieri, vânam ”arginturi” și ”căsuțe”
Și te-aș fi tors, râzând (Ca de pisici).
-9-
Mai stai, mult vid și carne, zic de numa'
Ne-or mai găsi, mai ieri, prea dușmăniți;
Cum valul lasă, în nisip, din huma
Blestemului uni` ne aflarăm dezlipiți.
-10-
Șofranul, ai pofti să-mi dai la cină,
Spre sepie, cu părul așternut,
La `tini, pe brațe, ca un an lumină
De întrupare, îmi voi naște scut.
-11-
E casa, sub perdeaua de uimire
Un vis mai mare, ce m-ar săgeta!
Și-o să mai stai pe glezna cea subțire
Și-o să mai dorm, de-argint, în umbra ta.
-12-
Ce vezi, acum? Că-i gata, s-perisipuri?
Ce taină ții în mâini și ce lipești?
Știu, sunt femei, și-n țări, sunt multe chipuri
Ce umblă, pescărește, la ferești.
...
-13-
O vezi, de pildă, fata-aceasta brună?
Căci, numai ea, muierea, ți-a `cotat;
Pierdut-am cheia și trei știri de rună,
Când domnișoara, cred, te-a, iar, strigat.
-14-
Să fiu prea dulce, astăzi, `olecuță
De ne-am lega, mi-sunt stropii albăstrii...
Îmi pare, am duce lipsă de-o mânuță
Cu mămăligă, lapte și lipii.
-15-
Vai, fluturând pânzet, în voal albastru,
Corabia-i cu pânze de-a mourir?
La punte, firul lung, de albastru
Miroase glezna ta și-a stropi de ir.
-16-
Ce vid cursiv... Mai haidem, pe la scrumbii
Întinde-ți, pescărește, din scăpări!
Mă prind, ca pește, și de-un cot de dubii
Și-s un țipar prea mult, de pe la mări.
-17-
De vreți o taină, drage perisipuri,
Chemați-mă și ancora o las;
Atât de albă-i spusa, pe la nituri
Parfumul ei, în mare, de-a rămas...
...
-18-
Dar eu plângeam, de mila ei, din apă
De mila caracatiței, de-un an...
De-aș fi rechin, mi-ar fi ușor, și sapă
Pe ochii mei, o lacrimă și-un dan.
-19-
Îți plac (ca pânză), voal întins, sub cerul
Îți cheamă, iar, vapoare pe la Sud...
Dar ți-o purta, acerb, pionierul
Cravate și creveți, în trupu-ți crud.
...
-20-
Visez o pâine grea și-aburindă
Cinci ciobănești, din sine, cam hliziți
Miros de mere-așteaptă, cred, spre tindă
Și o livadă mare de ligniți.
-21-
Mă parfumasem, când eram de-o șchioapă
Cu ploi amestecate, pe la mări;
Și vând un trup (perechilor) din zloată
Se va lăsa, în os, și prin uitări.
-22-
De oi muri și eu, cum mor pescarii
Și pescăresele, cu ciorba, iar, la foc,
O să îmi spun că marea-mi cântă arii
Unei iubiri... ce nu a fost deloc.
...
-23-
(Cât mă striga, sub vocea fără sare...)
Cămașa ta, pe mine, ți-a rămas...
Corabiei, mai ieri, adormitoare
Mai ții, în palmă, geometrii-compas?
-24-
Mai merge, de mi-ești drag, acum, răpita
Durere petrecută, pe la chipuri?
M-ascultă temătoare, cred, răchita
Și se afundă, iar, în perisipuri.
-25-
De aș muri, tăcutu-mi piept, zăcându-mi,
Cu barca mea, s-ar face iarăși mări;
I-o taină, dacă inima bătându-mi,
La cheiul tău tăcut, ar da la dări...
-26-
Pe struna mea, vei sta ca primăvara
Și cu cireși, de tot, să te-nvelesc;
Îmi vine,-acum, să mai rănesc Vioara
Și nevăzut, să te ascund regesc.
-27-
Demult, visam să stau, mai mult, cărării
Să te acopăr, mult tăcut, sub pași...
Cât de frumoasă-i apa, fașa mării
Și trupul tău, cu mugurii rămași...
-28-
Mă vei uita? Căci, mult, am stat, de apă...
Ca părul tău, de lut, să ți-l mângâi;
Pătratul parc de mări și o agapă
Să te rănesc, din dragu-ți, mai întâi.
-29-
Căci îmi ești pacea și de-ai fi iertarea!
(Destinului, mă ține, iar, legat)
Ca nucii supărați, prea mult, cu marea
Pândari ca ieri, sunt hoțul, m-au trădat.
...
-30-
Tu să mă ierți, tăcuta mea crăiasă
Dacă-n tăcere, `ierii, te-am vândut;
Cum azi, privirea, ieri, alunecoasă
Ți s-a întors, să zacă, prin sărut.
-31-
De ochii mult prea tare, pe la plângeri
S-au înroșit de ceapă și de soi
Îți voi purta poveri, din nou, la îngeri
Ca să mă scoată, bine, din noroi.
-32-
Șofranul, ai pofti să-mi dai la cină?
(Te-aș înturna, din tristul cunoscut,)
La `tini, pe brațe, veștedă regină
...Te voi certa și dacă te-ai născut!