agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-16 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Vin prea târziu bucuriile calde ca, de pe mări, naufragiații uitați... prietene, scrisorile noastre se vor naște a doua oară în alți oameni, în alte anotimpuri: otrăvuri otrăvuri în alte solstiții – la zenit și-n nadir ca fuga apelor după uscat, ca permanenta vocație de dragoste (la zenit și-n nadir) a frumuseții morții-n destrămare, a pietrelor albind sub ochiul oceanului la fel nereflectând niciodată – sub albatroșii care dezmint pe Odiseu – sub corăbiile înecând litoral degradat – sub izvoarele pierite-n desfrâul pădurii. Odihnitor, pretutindeni – închide-te, inimă, cum sufletul morților se-nneacă de somn. Femeile orașului tânăr s-au îmbătat, au cântat dezvelite despre dragostea unui țărm ridicat apele spun spun păsările migratoare: „am murit... am murit...” Navigatorii duși la oracol gleznele duse la umăr aerul curgea cu rodul rărit din nisip înspre fluviu din zenit la nadir și-și aruncau văzduhurile fruntea despletită, pe fluviu: „am murit... am murit...” Pretutindeni – când vei simți că, din toate, numai cărțile ți-au mai rămas credincioase; că, de lângă peticele înduioșării picante, la margini de sunet picate, tu – pentru totdeauna – n-ai să mai bați din nici o singurătate la geamuri, să te gândești la frunzișurile roșii ațâțate, ca șerpii, prin tine să ardă; să te gândești la iepurii putreziți în artere... închide-te, inimă-n tine fără turn, fără semne, – și tu, brad, crești în ochiul amețit de inferne! Tărâm nelumesc – pe cer arde cu mare întuneric arde iubitul din turn. Călătorii nu înțeleg, călătorii nu știu, diminețile au trântit ușile, luna se sparge de dig. – Întoarce-te, iubitule, întoarce-te la bal e târziu. Pretutindeni – neliniștit, ieși, sânge-n oblânc! ................................................................ ................................................................. Dar inima, ghem de oracole, răsucită – s-a-nchis mai adânc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate