agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 701 .



Tristia
poezie [ ]
Dimineața nimănui – Ed. Tineretului 1967

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Caraion ]

2021-09-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Vin prea târziu bucuriile calde
ca, de pe mări, naufragiații uitați...
prietene, scrisorile noastre
se vor naște a doua oară în alți oameni,
în alte anotimpuri: otrăvuri
otrăvuri în alte solstiții –
la zenit și-n nadir
ca fuga apelor după uscat,
ca permanenta vocație de dragoste
(la zenit și-n nadir)
a frumuseții morții-n destrămare,
a pietrelor albind sub ochiul oceanului
la fel nereflectând niciodată
– sub albatroșii care dezmint pe Odiseu
– sub corăbiile înecând litoral degradat
– sub izvoarele pierite-n desfrâul pădurii.
Odihnitor, pretutindeni –
închide-te, inimă, cum
sufletul morților se-nneacă de somn.
Femeile orașului tânăr
s-au îmbătat, au cântat dezvelite
despre dragostea unui țărm ridicat
apele spun
spun păsările migratoare:
„am murit... am murit...”
Navigatorii duși la oracol
gleznele duse la umăr
aerul curgea cu rodul rărit
din nisip înspre fluviu
din zenit la nadir
și-și aruncau văzduhurile fruntea
despletită, pe fluviu: „am murit... am murit...”

Pretutindeni –
când vei simți că, din toate, numai cărțile
ți-au mai rămas credincioase;
că, de lângă peticele înduioșării picante,
la margini de sunet picate,
tu – pentru totdeauna – n-ai să mai bați
din nici o singurătate la geamuri,
să te gândești la frunzișurile roșii
ațâțate, ca șerpii, prin tine să ardă;
să te gândești la iepurii putreziți în artere...

închide-te, inimă-n tine
fără turn, fără semne,
– și tu, brad, crești în ochiul
amețit de inferne!
Tărâm nelumesc – pe cer arde
cu mare întuneric arde iubitul din turn.
Călătorii nu înțeleg, călătorii nu știu,
diminețile au trântit ușile,
luna se sparge de dig.
– Întoarce-te, iubitule, întoarce-te
la bal e târziu.
Pretutindeni – neliniștit,
ieși, sânge-n oblânc!
................................................................
.................................................................
Dar inima, ghem de oracole,
răsucită –
s-a-nchis mai adânc.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!