O alchimie-a îngerilor toată
Preface-n aur frunza de aramă
În rai cu vin și pâine, fără teamă
De plumbul toamnei trist, zidit în zloată.

Răgaz e-n dulcea lene ce ne cheamă
Iar Dumnezeu în rugă ni se-arată
Clădi în noi o liniște să poată
Și văzul nostru fie fără zeamă.

Un paradis e-n pacea pământeană
Căzând pe gând senin, cu rost frumos,
Să vindece a existenței rană.

De floarea veșniciei e miros
Uitând o clipă curgerea tirană
Că timpu-i din zădărnicie os.