Recipisă de cu jăle
Răsădi-s-ar viorele
Și un braț de stânjenele
Scripca rupte-îs corzâle
Mândra `șede nopțâle
Tăte dusă `relile
Tăt cu gânduri de urcuș
Unde-începe-alunecuș
Și atâtea nopți în uși
Înțelepții de răboj
Că, la mere,-s multe coji
De la nuci, de la `oloji
Mere mândra pe sub loji
Cătră sus, zăpezi de ghiuj
Tăt ce trece `pă la Cluj
Sau Teiuș
Lumea-i `gre de corcoduși
Și de jucării de pluș
Ce-i la uși?
Sunt trei mătuși
Cătră ziua lui Crăciun
Lumina-s-ar anul bun
De la Alba, să vă spun
Înspre Timișul străbun,
La Broșov, pe deal și-n drum
De-i Arad, m-am săturat
Și îmi ceri, din `Ieși, la dat
Spre zăpezi, ce-i aruncat;
Că bocancu-i lângă pat,
De `pă plug, curăț zăpezi,
Să îl `ieu, mă enevez,
Și cu floarea mea, lucrez.
Să îmi cresc, de `mâni (n.a. mâine), coloană
Și să trec, în strai de blană
Cu trei oi și o jurcană
Să vă `țâu de-un plugușor
Pe un drum ocolitor
Și-apoi, iar, clocotitor
Să mai zbor!
Sub stele, zbor!
Să-mi arăt, brudie, fața
Unde-începe dimineața
De s-ar zâce, iar, viața
Recipisă de cu jăle
Răsădi-s-ar viorele
De cu braț, de stânjenele
Scripca rupsă corzîle
Mândra șede nopțîle
Tăte dusă relile
Nu m-opresc din rod, de dor
Roșioare-s cu groștior
Fi-i-va anul roditor!
Și de-a hi, om pune-un `câne
Să păzască până `mâne
Până jos, de `săptămâne
Măi, bătrâne,
Măi, bătrâne,
Tu, de-o pită, pita `țâne
Ori te du, în sat, cu bine.
Mândra mea cea rușinea
Iar, la sân, de mi-ai păstra
Flori de meri, din lumea ta
`Tăt cu gânduri de urcuș
Unde-ncepe-un lunecuș
De mai sus, de la Teiuș
Sau la Ieșii plângăcioși
Cătră anii mei frumoși
Iar e ziua lui Crăciun
Lumina-s-ar anul bun
Cătră Timișul străbun
De Arad, m-am săturat
Și îmi fac, în Alba,-un sat
Că nimic nu-i dezlegat...
Către sat!
Și îmi ceri, din Iași, la dat
Prin zăpezi, ce-i aruncat
Floare-n cat
Cu petalele-s legat
Și din doru-mi migdalat
Ce se-aseamănă, legat
Cu un măr prea parfumat
Numa-n floare, de-întrevezi
De `pă plug, curăț zăpezi
Să îl `ieu, mă enevez
Țin sub botă, plugul, vezi?
Și tot gândul meu obez
Curăț plugul de zăpezi
Și, sub flori, căci, iar, lucrez
Chiar și-acuma, de Ajun
Numa-n anul cel mai bun
Chiar în casa, de la fum
De sub coșul de la fum
Vă salut, de `mărg, în drum
Dară-i numai de duium
Mult parfum!
E mult parfum!
Osiile, mult, îmi spun...
Că lăsat-a mult parfum...
Un duium...
Și mândra-n drum!
Ce faci, mândo, nu mai dormi?
De poți, mândră, nu `durmi!
Nu mă `țâne `pă prostii!
De nu știu a prețui
Fața ta
Și floarea ta
Mirarea ta
Fața ta
Durerea ta
Fericirea ta, bujorii
Ce îmi umplu fața, zorii
În virtutea sărbătorii
Urătorii,
Trec ninsorii,
Și strânsorii,
Și m-arunc în strada Porii
Și, în mâini, cu fructul florii
Luminează,-n mine, sorii
Pumn de raze mă descântă
Apoi, cântă
Mă cuvântă
Apă `sântă!
Ce miroasă,-n coș, a mere...
Să-ți aduc un sac de mere,
Multă miere, pe la mere,
De la mine, multă miere,
Și trifoi, de patru fiere,
Și lăsare, împăcare,
De prin pomi de încheiere
Și tot gândul meu obez,
Curăț plugul de zăpezi,
Și, de flori, căci, iar, lucrez,
Chiar și-acuma, de Ajun
Numa`-n anul cel mai bun
Să vă `zâc de-un zvon străbun
Chiar și-în casa, de la fum
Vă salut, de `mărg, în drum
Dară-i numai de duium
Mult parfum!
Oareșicum!