să ud în continuare floarea
de care tu trebuiseși să te desparți
așa pe nepusă masă cum vine un fulger
într-un cer fără urme de ploaie... de nimic

să-ți pun cuvintele mele rămăsesem
felul meu de a fi... rostul... nerostul
cu mine să mă cert să mă iert... să îți răspund
să te fac să mă întrebi să te nedumerești să mă aprobi
iară și iară s-o iau de la capăt

să-ți simt glasul pașii
să-i fac și pe ceilalți să creadă
fericiți să fie fără să fi văzut

să te aștept!

să ud în continuare floarea...
în văzul nepriceput al celor prea de afară
bătând în zid și-n gol bătând să piară să piară năluca

să-i dau la o parte grele straturile de uitare
pe ea însăși de ea să o salvez


doar să o privesc
să-i aud zilele
de singurătate veacurile

timpul meu ce avea odată și odată să piară
și atunci voi fi rămas într-un cântec

de cine recunoscut?!