ți-aș face o casă
din trupul unui cireș
loc retras
orice durere mi-e dragă

din mâinile tale
câte lucruri accept
fals să nu fie
în imaginația lumii
se zbate un ochi
inconfundabil
albastrul
despică fântâna
pietre sub pod
ascund dragostea
pentru sacrificiu
păsările
țin vorbele cele mai tari

arunc frica și lanțul
pământul
antiorar
reprezintă partea vitală a omului
deși
iubirea în semnele contrare are cea mai mare putere de a face rău.

fânul proaspăt cosit
îmbată până la renunțare
degetele
curăță pielea de verdele nucilor ce-mi otrăvesc
privirea
de parcă am rămas fără aer
și pot lua de oriunde îți desfac
buzele

spun te iubesc pare mult
să alegi
clipa cireașă de mai
mă înfrupt
și diavolul n-ar pleca de la mine