agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-14 | |
în armată am debutat
la gazeta de perete a garnizoanei, evenimentele regimentului nostru le comentam pe tăcute noaptea sub păturile pe care le legam de grumazul nopții cu sârme să nu ni le fure gradații învestiți cu ordinea cuvintelor și precizia tăcerii, ne transformam în licurici să alergăm gândurile de parcă am fi căutat să prindem posturi străine înarmați cu galenă și sârmă ca antenă, cel mai răsfățat post cerut era postul santinelei unu, la miezul nopții ascultam metronom la radio europa liberă înroșiți de emoții ca în fața unei mari dileme oare ne toarnă cineva, dimineața ne legănam ca sălciile, bătuți de vânt prin arături tușeam ca anemonele lui luchian nădușiți de speranțe, transpirați de urzeli infantile, căutam liniștea în bocancii uzi, înviorați pășeam spre cantină să ne echilibrăm energetic cu murături și ceai dezvirginat cu biscuiți rigizi precum coaja de copac, lecții de echilibristică primeam zilnic între două alergări și ora mesei la firul ierbii în care gustarea ne indispunea cu pateu din resturi și așteptări prăjite, timpul trecea ca un glonț înecat în osânză, la poligon exercițiile de tragere ne îmbogățeau imaginația cu lovituri risipite prin iarbă, cartușe și ținte virusate, alergam ca pișcoturile în șampanie ori ca pătrunjelul în oală, eram instruiți pentru ugerul viei și sticlele de pe rafturile alimentării în care conservele de pește dețineau recordul la înjurături, la cantină șlefuiam cu privirea pardoseala râncedă și pescuiam pe îndelete cartofii ori fasolea din cazan ca pe cele mai tari oferte pentru gurmanzi, către dormitor băteam cadența în ritmul stropilor de nămol de la un ștrand improvizat și invizibil în care membrii de vază erau comandanții, pe margini înfloreau magnoliile soarele ne păcălea că aduce în tacâmuri de lux ploaia să o imortalizăm pe cimentul proaspăt vopsit cu trupuri tinere, speranțele înfloreau ca ciupercile după ploaie ne doream permisii și elogiam amr-ul de la jurământ până la lăsarea la vatră ca pe cel mai important sfânt al tinereții noastre.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate