Frunze de toamnă

Cine ar fi crezut?
eu care iubeam doar vara,
pot iubi și toamna.
Când se-ntunecă și plouă,
când e rece și noapte pe străzi
și e noroi și e pustiu,
nici Soare nu-i
și nici lumina lui…
În pofida a tot și a toate,
eu te pot visa și toamna.


Cine ar fi crezut că sunt,
atâtea frunze în copaci?!
Nu le-a remarcat nimeni
darămite desenat
și nici jelit ca acum,
de parcă sunt căzute la pământ.

Ce trist, Eu parcă sunt toamna!
Nu cumva ai văzut
o frunză de-a mea,
pierdută din întâmplare, pe haina ta?

Alin Zamfir