Deşi se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui,
iubesc satul românesc.
Fiecare formă de săracie provoacă suferinţe considerabile omului.
Sărăcia este fenomenul degradant al condiţiei umane.

Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru.
Reprezintă renaşterea noilor forţe,
o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.

Respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti este un ajutor,nu un obstacol.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Dumnezeu era la început pe buzele tuturor,
dar, încet – încet s-a răcit sângele nostru
Parcă cineva l-ar fi scos din noi şi înlocuit cu un ocean de gheaţă.

Tradiţiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne ţină drepţi în faţa Celor Patru Vânturi.
Sunt rădăcini care leagă copii de strămoşii lor.
Sunt ca dulceaţa fructelor coapte,
ca pâinea şi sarea în bucate
oferite oaspeţilor de la nord la est,
de la sud la vest.

A fost o vreme când omul de la sat lua din rodul pământului ceea ce era necesar şi nimic mai mult,
acolo fiecare avea locul şi scopul său.
Obiceiurile şi lucrurile făcute de părinţii,
bunicii şi străbunicii săi au fost transmise din generaţie în generaţie,
iar onoarea şi demnitatea,
caracteristice cu care s-a născut omul satului românesc au fost păstrate până la sfârşitul vieţii sale,
lăsându-le moştenire generaţiilor următoare.

Pe lângă admiraţia personală a acestui univers,
mi s-a părut important să ne amintim de frumuseţile cu care a fost înzestrat cel mai frumos sat din România; Al tău.
Pentru că cel mai frumos sat din România este în primul rând satul tău.

Căluşul oltenesc este un dans al absolutului;
În el se oglindeşte nu numai originalitatea Olteniei ca tradiţie şi folclor,
ci şi rădăcina satului nostru cu tot ce i-a fost dat să aibe de la veşnicia pământului
până la veşnicia cerului.

Marioara Murărescu a fost un ambasador autentic al folclorului nostru.
Vorbea cu atâta afecţiune despre originalitatea tradiţiilor româneşti pe care le considera miracole conservate în sufletul satului românesc.
Şi da, ele trebuiesc privite ca nişte miracole venite din rădăcinile neamului.

Necesitatea de a păstra integritatea tradiţiilor şi obiceiurilor noastre străvechi este însăşi mântuirea noastră de a trece în următorul mileniu cu aceeaşi identitate neştirbită.

Dintre poeţii români, îl simt mai aproape de suflet pe Lucian Blaga,
deoarece cred în nemurirea satului românesc.

Lucian Blaga este sufletul pietrei de la temelia satului românesc,
este Intensitatea veşniciei
eternă şi tulburătoare.

Se impune cu multă stăruinţă să pătrunzi în filele îngălbenite ale cărţilor,
astăzi când societatea noastră
furibundă
aleargă spre a se alimenta cu amintiri despre viitor
în care să nu mai fie nevoie de celelalte din trecut. Să nu mai fie nevoie de trecut e ca şi cum ai fi aer, aerul capătă înfăţişarea milei şi a durerii,
constatând că n-ai fost decât un spaţiu nevăzut în cele patru vânturi ale pământului
sau deşărtăciune solitară în văzul străinilor.

Nevoia de a păstra integritatea tradiţiilor şi obiceiurilor satului este o misiune,
poate cea mai dificilă,
iar dacă nu-ţi poţi plăti datoria faţă de predecesorii tăi,
poţi fi cel puţin recunoscător - onorându-i.

Agricultura este temelia puternică și sănătoasă a statului român, de care depinde viitorul României noastre.