măi dragă i-am spus morții care mă
aștepta pe peron m-am întors la tine din
războiul meu cu cuvintele tras la față și

fără vlagă am invitat-o la birtul din gară să
mai vorbim puțin de viața asta de navetist ea
stătea picior peste picior și fuma o țigară eu

beam votkă și năluciri îmi dansau în poală
toate vorbind într-o limbă pe care numai
eu și moartea o știm despre femei cu trup

de naiadă și cearcăne de sfinți bizantini care
toate locuiesc în ventricolul meu stâng degeaba
râdeți sunt la fel de reale ca piatra de la rinichi

sau ca metafora pe care mă străduiesc s-o elimin
din organism beau votcă în birtul din gară și
încerc să nu privesc peste umăr la prea multele

mele plecări și prea puținele sosiri lângă mine
sunt doar poemele care mă vor trăda până la
cântatul cocoșului în față pe masa murdară

moartea dansează lasciv un dans din buric