casa de pământ cu acoperiș de paie
mi-a fost mic univers în copilărie
lacrimile mamei scurse în copaie
spălau neajunsuri tristețe sărăcie.

credeam în miracole dar și în utopii
vorbeam cu păpușile mele de cârpă
chiar și când am ajuns la Casa de Copii
și simțeam că cerul în mine se surpă.

aveam speranța cusută în tiv
aveam îngeri țesuți pe cămașă
condusă am fost de simț senzitiv
și învățături m-au format pătimașă.

am ales în viață rolul narativ
mândră că sunt a slovei urmașă.