Poeme atipice, de tip sonet (Sonet V.)


Ești ”lăcrimat” și-n cele mici crâmpeie
Sunt prea fierbinți, ca picurii de-alămuri
Rămâi în trupu-ți, învelit în blănuri
În straiul trist, că-i suflet de femeie.

Tu n-asculta de glasul de la vite
Sau oaia ce-are osul prea în frângeri
Cu lacrimi calde, mergerea la plângeri
Și cu mult sânge-n oasele zdrobite.

Mai curmă-ți rana, mâinile uscate
Nu le zvânta în poale, ci în zi!
Iar lacrimile-ți moi și, azi, curate

Mai lasă-le o vreme, nu dosi!
În zare, ți-e bordeiul de păcate
Dacă jelești iertarea, n-o cerși!