dis de dimineață șantierul a ajuns
la blocul meu
cu zgomote și utilaje,
împart munca trei gealați și o funcționară
suferă de agrofobie,
glasul său răsună mai puternic decât
slujba evlavioasă a unui popă
strigată din difuzor,
soarele uimit își numără razele
lovite de mașini ce percutează
în asfaltul proaspăt,
de sub el se văd capetele a trei conducte
înecate în arteziana ivită din fibra lor,
salahorii se agită cu galeți să strângă apa,
sapă, se învârt, aleargă,
cazmale furibunde lovesc în țevi camuflate
circul reporneste precum un carusel de neoprit,
șiruri convergente de automobile agățate în trafic reclamă
identitatea timpului furat,
martor inofensiv Dumnezeu zâmbește.