aplauze! aplauze! striga din manej
crainicul surd
aplecând fiecare clovn în semn de reverență
aplauze! aplauze! reverbera din tribunele amețite de râs
în micul colosseum
amintind riscul lamei și al circului
divertismentul sălbatic al forței
șiroaie de sânge sub nasul roșu
aplauze! aplauze! curgea ropotul înghețat
din înaltul cupolei
ca rugăciunile înspăimântate din
aghia Sofia
aplauze! aplauze! deslușeau prin
gravul tinitus de oboseală
clovnii mascați cu zâmbete
de parcă levitau în zarvă
între moarte și rai
chiar în mijlocul unei formule
teatrale de hipnoză
prin care manejul devenea agora
aplauze! aplauze! scoteau flori
din costume și iepuri din jobene
copiii obraznici din deprinderile rele
aplauze! aplauze! un clovn orator
își aruncă masca și fașa de pe nas
lăsând la vedere chipul tâmp


liniște! liniște! în timp ce crainicul se opri
își ridică mâinile hazliu și căzu
liniște! liniște! clovnul înainta
spre catedră cu un vraf de foi
liniște! liniște! susurau clovnii
printre tumbe
liniște! liniște! spuneau copiii obraznici
liniște! liniște! striga clovnul bătând ciocănelul de masă
liniște! liniște! se auzea din pereții cortului
leii, zebrele, tigrii, girafele
cât era savana de mare, jungla, sahara mică a orașului, ușile anoste, ferestrele, menestrelii,
ibovnicii adormeau îmbrățișați
cuprinși de hipnoza teatrului