Cântam pe drumul ce ducea-napoie
Împiedicându-mă, prea repede-n saboți
Din buzunare, răscolind trei zloți
Cu gândul foarte fin, ca o gutuie.

Rotirea rochiei să nu îmi stea de plasă
Și nimeni să mă prindă, drept din drum
Dacă pe cer, sunt stelele de scrum
Sub noapte-ți tremur, fără vreo grimasă.

Sunt doar o fată, tristă-închipuire
De-a unui joc sordid, dar prea serios
Întinse-s mâinile, mi-așez safire

Pe unde cerul pare mai sticlos;
Coboară o poveste și mi-e mire
Doar de saboții mei nu-i scap pe jos.