Clipe
verzi...
roșii...
indigo...
albastru...
alb...
ascuțite pe cornee.
Lumini erup/zăresc lumini,
stele galbene, fosfene.

Străbat aleea de frică
printre martorii reci,
alias: "Fantomele destinului
feat. Demonii mici",
cu hitul monosilabic
ce picură treptele 4-6-4-5-7-4-1,
în 3/4, la 90bpm,
din gama în care suntem încarcerați...

Poze pe creier, pe retine,
pe piele, pe măruntaie...
Poze pe poeți, pe prieteni,
pe familie, pe icoane...

Înapoi în clipele
verzi-roșii...
indigo-albastru...
alb ascuțite pe pleoape,
doar în vis, doar în interior,
doar deasupra...
mă scurg într-o vâlvătaie de sânge
și valve, inconștient, ademenit,
ascuns...

&cuprind culorile în lumea lor de lumini apărute din mine,
dar niciodată ale mele sau
ale lor, fără sine, fără corpuri,
deopotrivă vii...

& le desfac din snopul multicolor,
le aranjez într-o ordine dictată
de acest cântec picurat din haos
& sunt absorbit
de urechi în sinestezie
prin cântecul ăsta
& durerea din pleoape seamănă cu durerea aripilor când au devenit mâini, când au putut să cuprindă