descinși cu cerul ploilor de primăvară
au descălecat să întemeieze patria
loc luminat să lase celor
ce i-au urmat,
în piatră și-n lemn au crestat de veacuri
drum credinței,
nu au ridicat castele stindardelor străine,
sub falduri europene se învață acum cu trudă
curajul de a fi demni,
plecăm din orizontul roșu
nu este loc de în parlament de întors plugul,
ce s-a croit este bun dorit,
din cetăți cu inima
curată iubirea de moșie este legământ,
se întreține cu propria ființă glia
este har iubirea dăruită
să dea de zor timpului glas
că patria va fi eternă,
celor ce vin de nu clădesc în ei altar
chemării pentru neam și patrie
cerul nu le va ierta plecarea.