în urma dialogului

am constatat că e mai bine să te arunc
dincolo de orice îndoială
e o certitudine că exiști
trunchi de copac ce mă sprijnă
când sunt obosită
mi se pare că devii omul din oglinda
ce-mi privește chipul
mi-am lăsat teama aruncată printre ierburi
de aceea cântă greierii
în serile lungi de vară
pe lângă casa ta copil de pripas
înfulec din cuvintele întinse peste gard
știam că-ți place libertatea
m-am înșelat
doar caii sălbatici își toarnă fuga
peste dealuri
tu nu ești decât întrebarea răspunsului meu
când învăț să-mi croiesc drum
prin lanul verde de grâu
despre care-mi povesteai deunăzi