se nasc cuvintele-n semințe de gând
și cresc sub pavăza luminii din noi
cele mai multe sunt bătute de ploi
doar unele nu se mai spulberă-n vânt

zidește pământul norocu-n trifoi
și-n curcubeul colorat de Cel Sfânt
te uită cum cocorii trec rând pe rând
speranțe pe aripi purtând în convoi

pulsează-n secunde răbdarea de-a fi
se zbate-n iarbă suflarea de viață
și ape-nvolburate prind a izbi

falezele-mbrăcate în văluri de ceață
văd Ova distinct cum încep a pândi
umbrele serii din câmp cu verdeață