Voi îmi tăiați toți copacii a căror rădăcini
se-întind pe sub pământ spre a-mi da de lumini
să nu mai visez la timpul în care
prin uitare m-aș preface
în raze din soare...

Da, voi îmi tăiați copacii care
își întind rădăcini pe sub umbre
spre a-mi ​frământa vulcanic prin gând
cu întinderi calea de sub pașii cu care
m-aș fecunda în pământ!

Astfel, întinși spre lumini, fără rădăcini,
faceți ca toți copacii ce îmi cresc în inimă
să își poarte în sânge tăierea.