Senzualitatea cărţilor
a-nceput şi ea să se treacă…
Zbârcite, pieile metaforei –
odinioară atât de nurlii –
atârnă flasc
pe scheletul reumatic al ideilor…

Împroşcat cu balade diurne,
spiritul critic renunţă la cuvinte ;
smerit, cu mâinile pe piept aşezate,
de-acum visează –
în castitatea refuzului –
frigidităţi polare.


(din volumul „Și totuși, rodim” - 2007)