mă sfâșiam,
îți dădeam felii din mine decupându-mă,
eram tăiat gata să mă fierbi și să mă pui la masă
canibalismul nu intră în discuție întrucât eram fiară
mă reculegeam dintre ceilalți telurici de prin codrul de stradă
ținând doliu de abstinență de la curve
uneori mă mai spărgeam ca pe o pușculiță cu iarbă
plătind frică la celălalt capăt al jointului
puneam capac pe oala de rachiu
după ce vărsasem jumate în mine
iar era treaba cu jumătățile,
mă sfâșiam în inima ta
cu inima cât o jumătate de purice
în inima ta miroseam a întreg,
îți decupam inimioare din pielea sfântului valentin
să-ți droghez amorul cu ele
eram sparți de iubire,
acasă eram doar un bețivan al satului
și nu-mi scriam sângele
pe heroina de fiară din codru de oraș,
sfâșietor îmi decupez cuvintele de epitaf,
n-o mai duc mult așa
și moartea îmi tot ciobește urciorul ușii
ăla plin cu zeamă de a intra
zemoasă mi-e moartea de m-a umplut de bale,
încă sfâșiat de amorul pe mâine al morții
azi mă dopez cu orice
numai să fac față sportului de a fi în viață

jointul ăsta de vorbe încă n-a ajuns la filtru
mai am de tras un fum de sfâșiere
întru orgasmice retardări de lumină
ascuns cu întunericul după fustele tale,
costeliv de femeie
mă sfâșiam să pun felii pe masa ta
canibalismul nu intra în discuție întrucât eram adus de la vânătoare
din codrul ăsta de oraș în care încă mai găsesc o țigară
să-mi astup respirația
prin găurile ei
aerul îmi fermenta anormalul, frica, psihoza