Poezia ca o rană vie...


M-am săturat să citesc scris
În imagini banale despre vieți irosite,
Multe rânduri despre saliva vărsată
La fiecare trecere a unui toc parfumat.
Despre ce a rămas țigări și alcool
Satisfacția de a împărtăși banalitatea,
Proză așezată în straturi ca o scară
Care numai coboară, căutând diamante
Printre cartofi și ceapă găsești doar prune
Și multă hârtie irosită pe agonia tarabelor...
Atâția poeți descoperiți din reclame
Versuri sofisticate îmbrăcate în catifea
Care latră, mușcă și nu zboară
Mizerie ambalată colorat și șocant
Premiată cu marele premiu al neputinței
Ne felicităm reciproc pentru compromisuri,
Am păstrat poezia ca o rană vie...