|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Stază poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Nincu Mircea [mircea2005 ]
2021-12-19
| |
Este ora în care timpul năvălește ca o uitare,
așa cum o face mereu la această oră în care
mi-e frică mereu să îl privesc cum mă învăluie
deșirându-mă în șirul din care în sine se năruie.
Însă, orice oră comportă în sine un timp relativ.
O călătorie împărțită dintr-un nesfârșit instinctiv.
E calea pe care mereu mi-am dorit să o urmez,
care tușează linii rotind pendulul în același sens.
E uitarea în care ora se desenează pe sine uitând
rostogolindu-și sinele prin timp ca pe un gând,
care din pădurea timpului câmpii își defrișează
spre a genera vise gândului ce nu mai visează.
|
|
|
|