dacă aș vrea vreodată să o iau de la capăt de unde aș lua-o:
- mă întorc pe balconul de pe strada patrice lumumba,
la etajul trei văd două ruine-n jurul sufletelor noastre,
auscultăm modern talking, brother louie,
ca un aluat de mâzgă mă-nfășor în jurul degetelor tale,
plecăm acasă, zăresc mărul din cimitir, culegem mere:
- lasă-mă să te sărut pe buze, lasă-mă, suntem și prieteni,
încerc să-mi amintesc ce căutam printre cruci și bufnițe,
mama ta peste drum scotea plăcintele din vatră,
întuneric beznă, am pus totul laolaltă, o așteptăm să meargă la culcare,
pe cuptor tot ce se întâmplă, cade tava și cade lopata de pâine din cui,
liniște de moarte pe șleaul satului, de atunci
ne întâlnim odată la zece ani, peste drum
încremeniți, mă uit la tine, te uiți la mine,
părintele vasile dă cu agheasmă, sfințește mormintele