ești aici, în lăuntru meu sfârtecat de aducere aminte
așterni masa cu merinde de nălucire,
poate să mai cadă din când în când puțină haină de pe tine
să fac amor cu puținul existenței tale
acela de fum de lemn de amintire
în soba închipuirii că ești
alergându-mi pe sânge nu-n piele,
pe-afară e imnul iernii în plisc de vrăbiuțe
zăpada tot urcă pe turla bisericii zării
înălțând orizontul,
zbor orizontal e în sănii
și mă dau cu sania pe hârtie să fii în mine din ieri
cerneala însă e tot o singurătate