fericirea mi-e atât de departe
că nici Dumnezeu nu se poate apropia de mine,
scriu doar să nu trezesc pe A sta deageaba
scriu, Doamne, rugăciunea se izbește însă-n tavanul odăii,
aura astupată a singurătății mele
pășind în lumină cu picioare tăiate,
fumul din țigara alienării mi se varsă în votcă
îmi oglindesc în pahar gura
să urle cuvânt fără sănătate mintală
privesc fericirea la geam
la orizont sunt încă oameni în posesia ei,
râd cu flăcări la gură,
cuvintele lor au formă de înger
iadul meu râde de mine acolo