În pântec și golul din care acesta se naște
Stau ascunse răspunsuri ce visează întrebări.
Aici călători pășim către abis pe cale
Crescând din meteori învieri.

Este locul în care rămâne stinsa cenușa focului
În care risipirea umbrei s-a ascuns ca întuneric.
Ființa neființei pe care o rostogolește
Din strigare pretutindeni ecoul.

Lumina sa, sâmburul clipei dintâi, înflorește.
Floarea în fruct ispitește cu a devenirii uitare.
De jur împrejur bobi de rouă ciorchini
Scânteiază pretutindeni lumini.