E târziu. Este destul de târziu. E atât de târziu...
Pentru mine, pentru ceilalți nu mai am timp să fiu.
Închid fereastra și renunț la cântecul greierilor
A căror cânt vibrează în circumferința sferelor.

A venit deja veacul care urma să vină. Îl simt.
Poartă cu sine o diferență de distanță și timp.
Somnul către care mă cheamă se deșiră din sine
Îndistanțând orizontul între mine și mâine.

Un vârf de aripă ce împinge în aer târziul adânc,
Inimă care desparte spațiile care nu mai ajung
Împarte târziul tuturor târziurilor care dăruie
Adânc adâncului în care pe mine mie mă năruie.