mama ascunde cuvintele
în spatele gândurilor,
acestea se încaieră, aleargă, sfâșie
ca niște fiare flămânde,
pe care le adună totuși
ca și cum din părul lor ar împleti ciorapi
pentru ierni viitoare,
secundarul amestecă anii cu frânturile
copilăriei pe care le păstrează
într-un puzzle incomplet,
vechea sa obsesie timpul o copleșește
așteaptă seara să-și plimbe singurătatea
la braţ cu amăgirea
într-un oraș al ploilor târzii.