Trăind cu pas nu zbor, sub stea obscenă,
A fumului din scrum neosândito
O piatră din statuie ai lovit-o
Cu umbra ta, cea de ființă trenă.

A întrebare-i de zadar, iubito
În clipa asta-n neclintiri perenă,
Un monument zidit pe sânge-n scenă
Actori de veci secundei ce-am oprit-o.

Dar am de tine-averi de baliverne
Tezaur ție mă închipui lor,
Comori de noapte grea A fi își cerne.

Un negru fir de păr pe-omăt covor
Ne scrie, neavând enigmă-n perne
Ci doar o șoaptă-n văzul tuturor.