zâmbesc lumini în ochii cristalini
și toate gândurile se înseninează
când grijile îmi par niște ciulini
cuget de ce se înrădăcinează.

pădurea îmi e soră muntele mi-e frate
mi-au dat curajul să înfrunt furtuna
îmi transferă zilnic emoții curate
îi simt aproape nu îmi e totuna.

ei îmi dau bogații ca o mină de aur
atâtea amintiri am împărțit mereu
am încropit speranțe din frunze de laur
să-mi fie sprijin când îmi e greu.

în susur de izvoare mă liniștesc
glia mi-a dat optimism părintesc.