Am întrebat un soare cum e să arzi milenii
Și mi-a răspuns cu-o rază: ca să trăiți decenii
N-am înțeles răspunsul, s-o-ntreb atunci pe lună
Cum e să fi-nghețată când soare te-ncunună
S-a-ntors cu partea neagră neluându-mă în seamă
Se-nvârte ocupată s-aducă vise-n grabă

Și-am întrebat o frunză de-i bine-a fi o vară
Răsapunse dându-mi aer: ca să mai cresc o creangă
Am întrebat și apa de ce-i atât de-adâncă
Zice: să-nveți să cauți în mintea ta nătângă
Plecă apoi spre nori, în stropi se-ntoarse-n luncă
Scurgându-se în mări se-nvârte-n dor de ducă

Am întrebat pământul de-i greu să fie greu
Din plug rânji la mine c-am să-l ajut si eu
Degeaba fug de-aiurea, îl simt pe sub picioare
Oprindu-mă întreb de mai am întrebare
Ce mi-au răspuns e clar, nimic nu-i fără treabă
Mai am de întrebat de ce îmi ești tu dragă

Și-am întrebat iubirea cum vine nechemată
În inimă mi-a-nfipt răspuns cu o săgeată
Și-acum o port în mine, mă-mpunge, mă îmbată
Întreb atunci săgeata unde-i a ei surată
Mi-a spus: n-a nimerit, căzută e-ntr-o baltă
Când totul are rost de-aiurea-i doar săgeată