agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2280 .



Manifest
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2022-02-01  |     | 



a venit apoi o zi când m-am supărat pe retina comună a
oamenilor de pe internet,
interfața, ecranul, wallpaperul,
nu am mai suportat priveliștile cu oameni singuri
poeticele imagini la modă cu bănci goale toamna în parc
cu munți înalți fără țipenie de om
ori satele cu case goale, pădurile goale cât vezi cu ochii
muzeele fără vizitatori cu dâre de soare în loc de preș,
zăpezile care dor, capela însingurată între dealuri,
bărcile goale plutind, mamă, pe ape

ba chiar m-am supărat pe îndrăgostiții egoiști
împărțind singuri plaja mare,
singuri în lanul de grâu copt sau într-un automobil în deșert,
doamne…

cât m-a uscat la inimă să văd din acea zi, brusc
pozele cu bătrâni, artistice și cu efecte dozate de lumină
cu riduri adânci și un boț uscat de mămăligă pe colțul mesei
fără scaune,
oameni buni… !

natura mare și majestuoasă doare, frate,
cu toate dronele lor cu tot !
simțeam că nu pot privi de durere, de parcă eu aș fi fost
pierdută în câmpia nesățioasă și rece, preria goală și
chiar și bieții lei și tigri și cerbii singuri îmi răsuceau
sufletul ca pe o funie neunsă


abia dacă am respirat de angoasă,
abia dacă am acceptat pe desktop câteva picături de ploaie
artistice, mărețe și frumoase prin faptul că se atrag și se contopesc
sau vreun motiv floral sau geometric vesel șerpuind…
declar singurătatea res non grata :
unul a murit, trăiască multiplul !
vom deschide o epocă a fericirii, a sentimentelor normale,
ne vom privi între noi și vom reface pomii din rai cu multe păsări
și vom reface băncile din parc cu mulți copii
vom reface aerul sticlos cu muzică și dans,
orice creatură e singură, singură ca un copac spun unii
și totuși nu, noi nu, noi avem altfel de rădăcini

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!