sub lampa de gaz
poveștile lui Vladimir au pălării colorate
cresc sub ele femei deșirate
un fel de gratii ce prind în brațe
singurătatea lui
uitat pe un petic de nisip,
numele tău e o formă denaturată
ștearsă de val
când luna împinge apa cât mai aproape de mal
și asta pentru că niciodată
n-ai văzut marea în momentul în care zorii se murdăresc
de sângele unui răsărit
e mai bine să fugi
într-o poveste veche
în care alergi printre ranițe părăsite
pe câmpul de luptă
mai bine te-ai opri
să culegi din ele
dragostea femeilor ce scriu
pe foi arse
buzele lor vor duce sărutul în rai