viata e praf de pușcă bine comprimat

un singur chibrit, bang, efect imediat, aruncă totul în aer
îi dai spațiu, lași de la tine prea mult loc, n-ai să vezi zare de scânteie,

la fel, omul când suferă spiritul este constrâns
să se trezească, să explodeze,
străduiască să te audă când gemi, scâncești cu plapuma-n cap,

în durere, spiritul se bucură pe limba sa,
și de ce nu s-ar bucura când are de muncă pentru următorii o sută de ani,
să dezgroape izvoarele,
să stârnească stelele când noaptea ne poartă pe aripi de vis,
ori ca vântul să legene valurile mării spre țărm, și-napoi