O parte a vieții boemă

Iubirile mele sunt acum vânate
Poate am fost prea animalici
Îndrăgostiți, simțeam nevoia
Să ne punem măștile de adulți
Ascultam o ciocănitoare
Care bătea tactul
Era vorba de clipe
Nu de vise
Își făcea casă
Dar trebuie plecat la munte
Unde să fiu la înălțime
Și întors în altă școlărime
Ghidat de cei cu experiență
A fost iubire sau n-a fost deloc,
Spune că acum mă grăbesc
Tu totuși doreai copilărie
Se va umple cerul de frunze
Și eu spun că n-o să mai cadă
Ar fi fost frunzele noastre
Care nu știi cum se împlinesc
Nu poți anticipa copii cum cresc
Atunci îmi urmez calea mea
Cu experiența de la ea
Și am găsito pentru puțin timp
Dar cât a fost de sublim